Arhive categorie: Studii

Analiza serviciilor de asistență a victimelor traficului de persoane – Studiu Social Calitativ

Acest raport face parte din Proiectul pilot “Model de bune practici în asistența victimelor traficului de persoane”, ce se bazează pe mecanismele norvegiene de subvenții financiare.

Scopul proiectului este întărirea capacității sistemului de asistență a victimelor traficului de persoane din România pentru a corespunde instrumentelor internaționale relevante în domeniu prin investirea în dezvoltarea capitalului uman și crearea unui mecanism în conformitate cu standardele europene.

Click pentru a descărca forma completă-format .doc

Click pentru a descărca forma în limba engleză

Raportul cu privire la trăsăturile, motivația și interacțiunile sociale ale traficanților

În luna iulie a.c. a fost finalizată activitatea 3.1 a proiectului care s-a materializat în elaboarea ”Raportului cu privire la trăsăturile, motivația și interacțiunile sociale ale traficanților”. Activitatea a presupus o documentare complexă a dosarelor de trafic de persoane soluționate cu condamnări definitive în Marea Britanie, Olanda, România, Cipru și Bulgaria, intervievarea a unui număr semnificativ de infractori condamnați definitiv pentru fapte trafic de persoane (numai în România au fost aplicate peste 60 de chestionare și interviuri cu traficanți) dar și intervievarea a numeroase persoane sursă din statele partenere. Rezultatale acestui demers comprehensiv de cercetare sunt disponibile aici Trasaturie, motivatia si interactiunile sociale ale traficantilor

Cercetare privind problematica procedurilor de ieșire din țară a copiilor români

Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP) colaborează cu Fundația Terre des hommes Elvetia (Tdh) în cadrul unui proiect ambitios care abordeaza intr-o maniera documentata fenomenul traficului de persoane – ICARUS: Îmbunătățirea coordonării și responsabilității privind siguranța minorilor români neînsoțiți, proiect co-finantat de Programul de Prevenire si Lupta Impotriva Criminalitatii al DG Afaceri Interne al Uniunii Europene.

O parte integranta din proiectul ICARUS o reprezintă problematica procedurilor de iesire din țară a minorilor români (de pilda, procura emisa de notariatele publice la cererea membrilor familiei sau a altor persoane

În acest context, Terre des hommes Elvetia (Tdh) a elaborat un studiu care urmărește să exploreze în ce măsură declarația pe propria răspundere joacă un rol în combaterea traficului copiilor români, precum și care ar putea fi o serie de îmbunătățiri ale cadrului legal și politicilor publice în materie, cu respectarea dreptului la libera circulație.

Studiul propus de Terre des hommes Elvetia (Tdh) este centrat pe declarația pe propria răspundere (declarație notarială) ca instrument relevant în prevenirea, identificarea și combaterea traficului de copii din România. În egală măsură, studiul cartografiază rolul notariatelor publice în combaterea și prevenirea traficului de persoane.

Cercetarea comprimă o varietate de date și informații privind fenomenul traficului de persoane din diverse surse (ANITP, de Poliția de Frontieră, de către notariatele publice, de penitenciare și de sistemul judiciar), încercând să dezvolte o imagine de ansamblu asupra acestei problematici. Aceste date sunt colaționate și analizate de o manieră foarte obiectivă, prin raportarea cadrului legal existent la studiile de caz practice.

Mecanismul trecerii frontierei pentru copiii cetățeni români

Cadrul legal în materie prevede o serie de restricții privind ieșirea copiilor români din țară. Normele care reglementează aceste restricții se regăsesc în Legea nr. 248/2005 privind libera circulație a cetățenilor români în străinătate.

Regula generală este că toți copiii trebuie să fie însoțiți de către un adult (cu vârsta de 18 ani sau mai mare) la ieșirea din țară și că necesită documente de identitate oficiale, mai exact pentru copiii mai mici de 14 ani un pașaport și pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 un pașaport sau o carte de identitate.

Cu toate acestea, atunci când copiii nu sunt însoțiți de ambii părinți la ieșirea din țară, există un număr de cerințe suplimentare, în funcție de adultul care îi însoțește.

Copilul însoțit de unul dintre părinți

Scenariul clasic este atunci când copilul este însoțit de unul dintre părinți. În acest caz, copilul poate ieși din țară doar în baza unei declarații pe propria răspundere semnată de celălalt părinte din care rezultă că acesta este de acord cu deplasarea copilului, cu țara (țările) de destinație, precum și cu durata călătoriei copilului.

Există o serie de excepții de la această cerință, care se referă la situații în care celălalt părinte este decedat, sau părintele însoțitor poate dovedi printr-o hotărâre judecătorească definitivă că el / ea are custodia exclusivă a copilului.

Copilul însoțit de o persoană terță

În mod firesc, legea impune restricții suplimentare în cazul în care copilul este însoțit de o terță persoană, altcineva decât părinții, în sensul în care pe lângă declarația pe propria răspundere, persoana în cauză trebuie să se afle în posesia unei copii a cazierului judiciar cu ocazia trecerii frontierei de stat.

În esență, așa cum este ilustrat în tabelul de mai jos, cerințele legale pentru ieșirea din țară depind de persoana care însoțește copilul:

Documente necesare Copiii însoțiți de ambii părinți Copiii însoțiți de un părinte Copiii însoțiți de o terță parte
Pașaport (dacă este mai mic de 14 ani) sau Carte de identitate Pașaport (dacă este mai mic de 14 ani) sau Carte de identitate Pașaport (dacă este mai mic de 14 ani) sau Carte de identitate
Declarație pe propria răspundere Declarație pe propria răspundere cu informații suplimentare
Cazier judiciar

 Condiții de formă ale declarației pe propria răspundere

Conform modelului standard stabilit de legislația în vigoare, declarația pe propria răspundere trebuie să conțină o serie de date și informații precum acordul părintelui/părinților pentru copilul care efectuează călătoria, țara (țările) de destinație, durata călătoriei, datele de identificare ale adultului însoțitor, scopul călătoriei, itinerariul către țara de destinație și precizarea cu privire la rămânerea copilului în țara de destinație.

Cercetarea relevă faptul că, în practică, este utilizat doar un singur tip de declarație pe propria răspundere, atât în situația în care copilul călătorește cu un părinte cât și în cazul în care este însoțit de o terță persoană, cu toate că rigorile legale impun ca acest document trebuie să conțină doar acordul scris al celuilalt părinte cu privire la călătoria copilului atunci când copilul se deplasează cu unul dintre părinți.

 Limite ale declarațiilor pe proprie răspundere:

Plecând de la aceste condiții de formă, studiul reușește să surprindă o serie de lipsuri pe care le prezintă un astfel de instrument, respectiv lipsa mențiunii privind data de întoarcere (care ar face posibilă verificarea duratei de călătorie declarată la ieșirea din țară), lipsa fotografiei (care ar contribui la o identificare mai eficientă a copilului) precum și utilizarea exclusiv a limbii române (realizarea de variante bilingve fiind deosebit de utilă pentru folosirea formularului pe scară largă).

O serie de vulnerabilități evidențiate de cercetare le prezintă și procedura referitoare la modul în care se emite acest document. Astfel, părinții sunt cei care pot solicita emiterea de declarații pe propria răspundere, în timp ce terța persoană sau chiar copilul nu au această obligația prezentării la notar și, în practică, rareori se întâmplă ca aceștia să fie prezenţi. În consecință, în lipsa unui contact direct cu terța persoană, posibilitatea notarului public de a contribui la identificarea potențialelor victime ale traficului de persoane în contextul emiterii declarațiilor pe proprie răspundere este limitată în mod semnificativ.

Conform cercetării, costul determinat de obținerea unei declarații pe propria răspundere este, de asemenea, menționat ca o posibilă problemă în condițiile în care o anumită categorie de părinți (în special cei care locuiesc în zone rurale) sunt nevoiți să se deplaseze până la cel mai apropiat notar public, ceea ce se adaugă cheltuielilor necesare achitării taxei notariale propriu-zise.

Sumar rezultate cercetare din perspectiva persoanei însoțitoare și a țării de destinație

Pe baza unor eșantioane de declarații pe propria răspundere colectate de la Aeroportul Internațional București-Otopeni, în cadrul cercetării au fost analizate datele cuprinse în aceste formulare în scopul obținerii unei imagini cu privire la persoana însoțitoare, țările de destinație sau a profilului minorilor care călătoresc neînsoțiți.

  • Persoana însoțitoare

În ciuda cerinței legale privind indicarea însoțitorului copilului în declarațiile pe propria răspundere, această obligație a fost respectată doar parțial. Astfel, proporția cea mai mare a declarațiilor în care a fost indicată relația însoțitorului cu copilul au fost înregistrate în declarațiile date de mamă (34.2% din declarațiile pe propria răspundere din eșantion).

De menționat este faptul că, în proporție de peste 50% din declarațiile analizate, indicarea persoanei care însoțește copilul a fost făcută abia la retur.

  • Tara de destinație

În marea majoritate a declarațiilor analizate, au fost indicate țările în care va călători copilul sau ruta care va fi parcursă până la destinație (89.4 % ), în timp ce un număr mic de copii a fost indicat că ar putea călători prin orice țară. La polul opus, cazurile în care declarațiile pe proprie răspundere nu au specificat destinația copilului au fost în proporție foarte scăzută (3,5 %).

Cele mai frecvente țări de destinație indicate în declarații au fost Spania (76), Regatul Unit (74), SUA (70), Italia (60) și Germania (51).

 Concluzii :

 Forma și conținutul unei declarații pe propria răspundere continuă să prezinte foarte multe diferențe în practică, cu toate că cerințele legale cu privire la modul în care trebuie să arate o declarație pe propria răspundere;

  • Lipsa unor reglementări privind limitarea în timp a valabilității declarației pe propria răspundere permite folosirea repetată a acestui formular cu ocazia trecerii frontierei de stat, ceea ce poate conduce deopotrivă la utilizarea în mod abuziv și fraudulos a acestuia;
  • Lipsa unui format standard și a unei practici unitare în ceea ce privește modul de redactare a declarației pe propria răspundere la nivelul notariatelor publice reprezintă un alt factor favorizant pentru recurgerea la falsificare sau uzul de fals;
  • Lipsa de coerență în ceea ce privește utilizarea în practică a acestui document denotă faptul că acesta este înțeles, mai degrabă, ca având un rol pur formal și nu ca un instrument extrem de util și necesar în prevenirea traficului de persoane.

Pe marginea concluziilor desprinse, cercetarea propune implementarea unui sistem digital în care:

1). ”Datele personale ale „adulților însoțitori” (o terță persoană, nici tatăl și nici mama) sunt digitalizate, stocate în siguranță pentru referințe ulterioare și comparate cu fișierele poliției din țările predispuse traficului de persoane;

2). Copiii care nu s-au întors la data stabilită sunt anunțați la Autoritatea Naţională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție);

3). Cazurile în care unui copil i se refuză ieșirea din țară sunt centralizate (transmise electronic de la punctul de trecere a frontierei către ANITP).”

Mai multe detalii aici: www.hub-icarus.eu

Within an ambitious project that addresses the phenomenon of human trafficking – ICARUS: Improving coordination and accountability regarding the safety of Romanian unaccompanied minors, Terre des Hommes Foundation (TdH) has developed a study that aims to explore to what extent the affidavit (notarial statement issued on request of the family members or other persons) plays a role in combating trafficking of Romanian children, as well as on possible improvements of the legal and public policies framework by respecting at the same time the right to free movement.

The research developed by Terres des Hommes Foundation focuses on the affidavit as a key safeguard put in place to prevent external child trafficking and as a tool meant at not only preventing but also at detecting and combating child trafficking in Romania. Equally, the study maps the public notaries’ role in combating and preventing trafficking and provides concrete recommendations for bridging the limitations and to improve the current system.

The research comprises a variety of data and information on trafficking in persons from various sources (National Agency against Trafficking in Persons, Border Police, public notaries, prisons and judiciary system), trying to develop a well documented overview of this issue. These data are collated and analyzed by a very objective manner, by reference of the existing legal framework to practical case studies.

Situația Statistică a Victimelor Traficului de Persoane în anul 2013 (partea II)

Cea mai mare parte a victimelor traficate provin din mediul rural, procentul acestora fiind însă mai mic decât în anii trecuți.

mp

Cele mai multe victime traficate în anul de referință au fost absolvente ale ciclului gimnazial sau liceal, totalul acestora însemnând 77% din populația de victime.

ned

Aproximativ 54% din victime au fost recrutate de către o cunoștință sau un prieten. Recrutarea s-a facut în procent de 94% în mod direct, fără intermediari. Cele mai multe victime au fost atrase prin intermediul promisiunilor unui loc de muncă în străinătate.  Distribuția pe gen a victimelor traficate în anul 2013 arată că 77% din acestea sunt de gen feminin și 33% sunt de gen masculin. Distribuția pe criteriul vârstei arată că 52% din victime erau majore la intrarea în trafic.    În continuare cele mai multe victime au fost traficate pentru a fi exploatate sexual, aproximativ 66%, cu 8% mai mult ca anul trecut, în timp ce 24% au fost exploatate prin muncă în diverse sectoare economice. Au fost înregistrate victime exploatate prin obligarea la cerșetorie, reprezentări pornografice sau prin obligarea la comiterea de furturi, însă ponderea acestora a fost de 6%.

Situația Statistică a Victimelor Traficului de Persoane în anul 2013 (partea I)

Analiza caracteristicilor definitorii ale populaţiei de victime ale traficului de persoane îşi propune să crească nivelul de cunoştinţe în rândul specialiştilor, oferind concluzii statistice ale acestui fenomen, conturate de teoriile ştiinţifice care pot explica natura acestuia.

Populaţia de victime este o dimensiune măsurată încă din 2004 de către autorităţile române şi mult îmbunătăţită începând cu 2007, odată cu operaţionalizarea SIMEV. Astfel, datele centralizate privind situaţia victimelor traficului de persoane în 2013 prezintă o cifră de 896 de persoane identificate, cu 14% mai puţin ca în anul anterior.

Pe baza observaţiilor empirice şi ale datelor existente în SIMEV, următoarele explicaţii pur descriptive pot fi prezentate cu privire la trăsăturile victimelor traficului de persoane traficate în acest an:

  •  ponderea victimelor provenite din mediul rural este mai mică decât cea din anul 2012;
  • în continuare cele mai multe victime care cad pradă traficanţilor de persoane, au un nivel de educaţie scăzut. Cele mai multe victime (198) au cel mult studii gimnaziale la momentul intrării în trafic, acest număr reprezentând o proporţie de 47% din total, în timp ce o proporţie de 31% urmau sau aveau finalizate studiile liceale sau profesionale la momentul consumării infracţiunii de trafic de persoane. O singură victimă avea absolvite studii superioare la momentul intrării în trafic, 18 victime nu aveau studii, iar 74 victime au studii primare;
  • Distribuția pe gen a victimelor traficate în anul 2013 arată că 77% din acestea sunt de gen feminin și 33% sunt de gen masculin. Distribuția pe criteriul vârstei arată că 52% din victime erau majore la intrarea în trafic;

 

Tabel 1. Dinamica populaţiei victimelor

Anul de identificare Număr victime identificate[1] TENDINŢAcomparativă cu anul anterior Număr victime traficate TENDINŢAcomparativă cu anul anterior
2013 896 -14% 419 -24%
2012 1041  -1% 554 -9%
2011 1048 -9% 606 -3%
2010 1154 +32,5% 626 +94,5%
2009 780  -37% 322 +0,4%
2008 1240  -30% 321

În anul 2013 se menține tendința de scădere a numărului victimelor traficate și identificate, această tendință fiind cea mai accentuată din ultimii ani, aproximativ 24%.

[1] Victime identificate în anul 2013= victime traficate și identificate în anul 2013 + victime traficate în anii anteriori dar identificate în 2013