În anul 2017, traficul de persoane a cunoscut o dinamică ale cărei principale particularități nu schimbă fundamental contextul anilor precedenţi.
Mecanismele de identificare a victimelor exploatate în țară se află într-o mult mai mare măsură sub controlul ”actorilor” naționali, prin comparație cu dificultățile semnificative care apar în identificarea, dar mai ales în referirea transnațională a victimelor, cetățeni români, de către autorități sau organizații din țările de destinație. Aici, oportunitățile noastre de a interveni în identificare și referire sunt cel puțin imitate de modalitățile prin care unele țări de destinație cooperează cu autoritățile române.
